Începuturile Web-ului

Unul dintre cele mai importante şi de succes servicii ale Internetului, World Wide Web– ul – mai pe scurt, Web sau spaţiul WWW – a fost instituit la CERN (Centre European pour la Recherche Nucleaire – Centrul European de Cercetări Nucleare de la Geneva) în anul 1989, pe baza cercetărilor lui Tim Berners-Lee, Robert Caillau şi echipei acestora, scopul principal urmărit fiind facilitarea accesului rapid la informaţiile tehnice cuprinse în ma- nualele de utilizare a calculatoarelor.

Robert Caillau accentuează faptul că istoria fiecărei mari invenţii se bazează pe multe evenimente anterioare. În cazul Web-ului, două mari direcţii precursoare trebuie menţionate: dezvoltarea hipertextului (sau a procesării computerizate a documentelor electronice complexe) şi dezvoltarea protocoalelor Internet care au făcut posibilă comunicarea globală dintre reţelele de calculatoare.

Ziua de naştere oficială a Web-ului

Data de 12 noiembrie 1990 este considerată drept ziua de naştere oficială a Web-ului.

CERN devenea astfel cel mai dezvoltat nod Internet al Europei.

Web-ul reprezintă un sistem de distribuţie locală sau globală a informaţiilor hipermedia. Din punct de vedere tehnic, spaţiul Web pune la dispoziţie un sistem global şi standardizat de comunicare multimedia, informaţiile fiind organizate asociativ şi fiind distribuite în funcţie de cererile utilizatorilor, funcţionând conform modelului client/server.

Web-ul, cu toată dezvoltarea lui spectaculoasă, nu trebuie confundat cu Internetul, ci poate fi considerat drept cea mai dinamică şi spectaculoasă componentă software a acestuia, neputând exista fără infrastructura hardware a reţelelor mondiale interconectate prin interme- diul protocoalelor TCP/IP.

Dezideratele principale ale sistemului propus de Tim Berners-Lee erau:

• accesul la distanţă într-o reţea, acceptându-se diverse tipuri de conexiuni;
• accesul la o multitudine de surse de informaţii stocate într-o varietate de forme (text, grafică, sunet etc.) cu ajutorul unor tipuri diferite de sisteme de operare situate pe diferite platforme hardware;
• capabilităţi de extindere şi dezvoltare în ceea ce priveşte aria de acoperire prin creşterea numărului de legături, fără existenţa unui control central.

Prima aplicaţie Web

Tim Berners-Lee concepe, de asemenea, prima aplicaţie Web – un server Web rulând pe calculatoare NeXT.

În noiembrie 1990, Nicola Pellow începe să dezvolte un navigator (browser) text care la sfârşitul aceluiaşi an va fi disponibil în cadrul CERN. Primul client grafic permiţând vizualizarea de documente WWW a fost WorldWideWeb.

Dezvoltarea ulterioară a Web-ului a fost facilitată de programul Mosaic (de la NCSA – Centrul Naţional pentru aplicaţiile supercalculatoarelor, Universitatea Urbana- Champaign), rulând sub mediul XWindow (Unix). Acest navigator – elaborat în principal de Marc Andreesen – era foarte simplu de folosit şi poseda facilităţi multimedia, fiind furnizat gratuit pe Internet începând cu anul 1993.

Ulterior, Marc Andreesen fondează compania Netscape Communications, specializată în realizarea de aplicaţii destinate Web- ului, care – ulterior – a donat comunităţii open source codul-sursă al navigatorului, peste ani apărând astfel Mozilla Firefox.

Consortiul Web

În 1994 a fost constituit Consortiul Web, avându-l ca director pe Tim Berners Lee.

Con- sorţiul Web este o organizaţie non-profit, principala sa activitate constând în elaborarea, dezvoltarea şi menţinerea standardelor destinate spaţiului WWW. Actualmente, Consor- ţiul Web însumează peste 500 de membri, atât organizaţii academice, corporaţii comercia- le, cât şi persoane particulare. Mai multe detalii sunt disponibile pe situl Web www.w3.org.

(“Tehnologii Web”, Sabin Corneliu Buraga, 2007)