Clienţi şi servere Web
În prezent, pentru a avea acces la WWW, utilizatorii trebuie să folosească un program client – cunoscut sub denumirea de navigator – şi, bineînţeles, să cunoască localizarea fizi- că a…
În prezent, pentru a avea acces la WWW, utilizatorii trebuie să folosească un program client – cunoscut sub denumirea de navigator – şi, bineînţeles, să cunoască localizarea fizi- că a documentelor dorite (adresa acestora). Există actualmente o multitudine de naviga- toare, alături de binecunoscutele Netscape Communicator, Mozilla Firefox şi Internet Explorer (rulând în medii grafice precum Windows, XWindow (Unix/Linux) sau Apple) numărându-se multe altele, chiar daca nu atât de populare: Opera, Konqueror, Lynx sau Links (ultimele două rulând doar în mod text, fiind disponibile mai ales sub Linux).
Principalele caracteristici ale navigatoarelor Web grafice
Principalele caracteristici ale navigatoarelor Web grafice sunt:
- posibilitatea de a realiza interogări multiple către serverele Web;
- asigurarea securităţii transmiterilor de date (de exemplu, în cazul comerţului electronic sau pentru accesarea unor informaţii pe bază de autentificare);
- suport pentru aplicaţii menite să extindă funcţionalitatea navigatorului. O astfel de extensie este denumită de cele mai multe ori plugin, putând fi configurată şi exploatată de către utilizator pentru accesarea unor tipuri speciale de date (e.g. lumi virtuale modelate în VRML, documente PDF sau animaţii Flash);
- stabilirea de liste de adrese ale unor situri Web favorite şi oferirea posibilităţii de a avea acces la istoricul navigării (mecanismul de history);
- posibilitatea de a folosi mai multe ferestre (independente sau nu) de navigare;
- suportul pentru cadre (frame-uri) sau vederi multiple în interiorul unei aceleaşi ferestre;
- posibilitatea configurării de către utilizator a unor caracteristici ale modurilor de afişare, navigare şi exploatare (stabilirea preferinţelor utilizatorilor);
- asigurarea suportului pentru diverse limbaje de programare folosite la realizarea de documente Web dinamice (i.e. Java sau JavaScript), pentru foi de stiluri ata- şate datelor (în vederea îmbunătăţirii modului de afişare) sau pentru stocarea datelor în mai multe limbaje de marcare (HTML, XHTML, limbaje bazate pe XML etc.);
- integrarea unor aplicaţii facilitând accesul la alte servicii Internet (poşta elec- tronică, transferul de fişiere, grupurile de ştiri) sau Web (precum căutarea de in- formaţii, afişarea de noutăţi, accesarea în timp-real a programelor de radio sau televiziune etc.).
Modelul client/server

După cum se poate observa, Web-ul se bazează pe modelul de programare client/server care divide aplicaţiile de reţea în două părţi: partea de client şi cea de server. Prin definiţie, clientul (în cazul nostru denumit şi navigator sau agent-utilizator Web) so- licită servicii (informaţii) de la componenta server. Serverul răspunde aşadar cererilor cli- enţilor.
În cazul Web-ului, acest protocol este HTTP (HyperText Transfer Protocol). HTTP repre- zintă un protocol bazat pe stiva de protocoale TCP/IP. HTTP a început să fie proiectat şi folosit din anul 1990, dezvoltându-se împreună cu spaţiul WWW. În prezent, este utili- zată versiunea HTTP/1.1 care oferă funcţionalităţi suplimentare, ca de exemplu suport pentru identificatori uniformi de resurse – URI (Uniform Resource Identifier). Aceşti identificatori specifică adresele Web ca locaţie (prin URL – Uniform Resource Locator) sau prin nume (URN – Uniform Resource Name). Identificatorii uniformi de resurse reprezintă o modalita- te flexibilă şi eficientă de accesare a oricărei resurse Internet, prin oricare protocol de comunicare. Încorporând suport pentru transferul de poştă electronică, transferul de fişi- ere sau accesul la grupuri de ştiri, HTTP este de asemenea utilizat şi ca protocol generic pentru comunicarea între agenţii utilizator (navigatoare, roboţi Web etc.) şi alte sisteme disponibile pe Internet. În acest mod, HTTP permite accesul la resurse disponibile din diverse aplicaţii.
Ca orice serviciu Internet bazat pe modelul client/server, Web-ul trebuie să includă o multitudine de servere Web. Cele mai cunoscute servere Web sunt Apache, Netscape Enterprise Server, Sun Web Server, Microsoft Internet Information Services, Stronghold, Jigsaw (dis- ponibile pe diverse platforme, în special Unix).
(“Tehnologii Web”, Sabin Corneliu Buraga, 2007)
